Notițele mele - Conceptul de educație

Din punct de vedere etimologic, termenul de educație își are originea în substantivul latin educatio, substantiv derivat din două verbe: educo – educare (a crește, a hrăni, a educa o ființă umană) și educo – educere ( a scoate din, a înălța). Acesta a fost folosit pentru prima dată de Michel de Montaigne, în "Eseuri" (1580): "Condamn orice violență în educația unui suflet tânăr".

Pedagogia are ca obiect de studiu educația.

EDUCAŢIA este un fenomen socio-uman care constă în transmiterea acumulărilor teoretice (informațiilor) și practice (abilităților) obținute de omenire de-a lungul evoluției sale social-istorice tinerelor generații, formându-le personalitatea și profesionalitatea  necesară desfășurării de  activități utile în plan social .

Educația reprezintă simultan:

o activitate organizată instituțional, conform unor finalități educative;

un produs al activității, determinabil și adaptabil la cerințele societății;

un proces, angajat între mai multe ființe umane, aflate în diferite relații de comunicare și de modelare reciprocă.

Educația, prin intermediul învățământului, realizează cel mai important produs – omul pregătit și creativ, factor esențial al dinamizării progresului și dezvoltării societătii.

Notițele mele - Formele educației (formală, nonformală și informală)

FORMELE EDUCAŢIEI ca fenomen social:

EDUCAŢIA FORMALĂ are un caracter organizat, sistematizat, instituționalizat și constituie o perioadă de formare intensiva, identificându-se cu educația școlară. Se desfășoară după un program stabilit și, în perspectivă, urmărește obiective instructiv-educative pe termen lung, mediu și scurt. Este realizată de profesioniști în domeniu și are cel mai înalt grad de intensivitate, provocând schimbări profunde în personalitatea celor educați.

EDUCAŢIA NONFORMALĂ privește activitățile educative ce se desfășoară în alte instituții specializate, dar care au un caracter mai puțin riguros și care favorizează o mai mare libertate de manifestare și de opțiune a individului.

Educația nonformală prezintă mai multe caracteristici:

-          este instituționalizată, dar auxiliară educației școlare (formale), completând-o și dezvoltând-o pe aceasta;

-          realizează o mai largă adecvare la interese, aptitudini, trebuințe psihologice ale educabililor;

-          constituie un mijloc esențial pentru utilizarea benefică a timpului liber.

Cadrul instituționalizat al educației nonformale este reprezentat de ansamblul instituțiilor de cultură: biblioteci, muzee, teatre, cinematografe etc.

EDUCAŢIA INFORMALĂ este constituită din ansamblul influențelor exerciate spontan sau premeditat, intenționat sau neintenționat asupra individului. Ea se manifestă ca expresie a mediului de viață, a ambianței microsociale în care trăiește individul.

Notițele mele - Finalitățile educației

FINALITÃŢILE EDUCAŢIEI  reprezintă orientările valorice ale activității de formare – dezvoltare a personalității definite la nivel de sistem (educație/ învățământ) și de proces (de învățământ).

Finalitățile disciplinei se reflectă nemijlocit în competențele generale și în setul de valori și atitudini enunțate în programă.

FINALITÃŢILE EDUCAŢIEI  se clasifică în: ideal educațional, scopuri educaționale, obiective educaționale.

IDEALUL EDUCAŢIONAL este finalitatea cu gradul cel mai mare de generalitate și exprimă, de fapt, tipul de personalitate pe care școala/ educația urmărește să-l formeze în procesul desfășurării ei.

Idealul educațional se realizează prin scopuri și obiective educaționale.

SCOPURILE EDUCAŢIONALE sunt finalități pe termen mediu, sunt anticipări mentale ale diverselor acțiuni de formare a personalității umane și se referă la rezultatele ce urmează să se obțină în cadrul unui șir de acțiuni educaționale.

OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE sunt finalități pe termen scurt, la sfârșitul unei lecții sau a unei secvențe de lecție.

Operaționalizarea obiectivelor

OBIECTIVELE OPERAŢIONALE exprimă finalitățile unei activități didactice sub forma unor comportamente observabile și măsurabile la elevi.

A operaționaliza un obiectiv înseamnă a-l transpune în termeni de acțiune pe care trebuie să o realizeze elevul.

Obiectivul operațional anticipă o schimbare comportamentală observabilă și măsurabilă, realizată într-o secvență de instruire.

Notițele mele - ROLURILE PROFESORULUI

PROFESORUL reprezintă figura centrală a actului pedagogic. Pe lângă o bună pregătire profesională, acesta trebuie să aibă şi o bună pregătire psihopedagogică, întărită de un profund sentiment de afecţiune pentru copii.

ROLURILE PROFESORULUI:

• MODEL

Prin întreaga sa personalitate, prin acţiunile, comportamentul său, profesorul este un exemplu pozitiv pentru elevi.

• EXPERT AL ACTULUI DE PREDARE-ÎNVÃŢARE-EVALUARE

Profesorul poate lua decizii privitoare la tot ceea ce se întâmplă în procesul de învățământ.

• AGENT MOTIVATOR

Profesorul declanșează și întreține interesul, curiozitatea și dorința lor pentru activitatea de învãțare.

•  LIDER

Profesorul diriginte conduce un grup de elevi, exercitându-și puterea asupra principalelor fenomene ce se produc aici. Este un prieten și un confident al elevilor, un îndrumător și un sfătuitor al acestora.

• CONSILIER

Profesorul este un observator sensibil al comportamentului elevilor, un îndrumător și un sfătuitor al acestora.

• PROFESIONIST REFLEXIV

Profesorul se străduiește tot timpul să înțeleagă și să reflecteze asupra întâmplărilor inedite din clasă, să studieze și să analizeze fenomenele psihopedagogice cu care se confruntă.

• MANAGER

Profesorul supraveghează întreaga activitate din clasă, asigură consensul cu ceilalți profesori, cu părinții și cu ceilalți factori.

Notițele mele - FACTORII EDUCABILITATII: ereditatea, mediul, educația, omul însuși (sinele).

1)EREDITATEA este un fenomen de natură biologică ce constă în transmiterea de la părinți la urmași a unor însușiri morfo-funcționale, cu ajutorul codului genetic.

2)MEDIUL poate influența individul.

Principalele medii educaționale sunt : familia, școala, instituțiile de ocrotire socială, instituțiile extrașcolare culturale, mediul și comunitatea profesională, comunitatea religioasă etc.

3)Prin intermediul EDUCATIEI , omul își însușește limbajul social, cultura generală și comportamentul moral-cetățenesc, își formează concepția despre lume, își dezvoltă potențialul creator și se pregătește pentru integrarea socio-profesională.

4)OMUL INSUSI (SINELE) este nucleul personalității, un concept îndelung cercetat, care a fost descris de prof. Mielu Zlate, care a concluzionat că există un singur eu în individ care are fațete diferite și care se dezvoltă simultan cu întreaga personalitate.

De-a lungul timpului, educabilitatea a constituit obiectul de studiu a numeroși cercetători și s-au emis diverse teorii:

TEORIA EREDITARA

TEORIA AMBIENTALISMULUI

TEORIA DUBLEI DETERMINARI

TEORIA TRIPLEI DETERMINARI

TEORIA EPIGENETISMULUI PIAGETIAN

Notițele mele - Conceptul de educabilitate

EDUCABILITATEA reprezintă potențialul de formare umană sub influența factorilor de mediu sau educaționali.

Educabilitatea se manifestă în relația educator – educat. EDUCATORUL vine în această relație cu competențe general – umane (echilibru biopsihic, însușiri de personalitate, experiență de cunoaștere și de viață, disponibilitate de a relaționa) și cu competențe profesionale (cultură generală, cultură de specialitate) și competențe didactice (tact pedagogic, stil de predare). EDUCATUL vine în relație cu competențe general – umane (echilibru biopsihic, capacități de cunoaștere, de raportare afectivă și volitivă), cu o experiență de cunoaștere în curs de constituire, cu o receptivitate nativă și dobândită pentru cunoaștere, cu motivații interne și externe, cu disponibilitatea de a comunica și de a răspunde solicitărilor, cu capacitatea de a recepționa, prelucra și integra experiența transmisă, cu particularități de sănătate fizică și mentală.