Profesorul este figura centrală a procesului instructiv - educativ. Pe lângă o bună pregătire profesională, acesta trebuie să aibă și o bună pregătire psihopedagogică.
Bun venit! Acest blog este destinat cadrelor didactice înscrise la gradul II și nu numai ...

Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

marți, 18 iulie 2017

Notițele mele - Formele educației (formală, nonformală și informală)

FORMELE EDUCAŢIEI ca fenomen social:

EDUCAŢIA FORMALĂ are un caracter organizat, sistematizat, instituționalizat și constituie o perioadă de formare intensiva, identificându-se cu educația școlară. Se desfășoară după un program stabilit și, în perspectivă, urmărește obiective instructiv-educative pe termen lung, mediu și scurt. Este realizată de profesioniști în domeniu și are cel mai înalt grad de intensivitate, provocând schimbări profunde în personalitatea celor educați.
EDUCAŢIA NONFORMALĂ privește activitățile educative ce se desfășoară în alte instituții specializate, dar care au un caracter mai puțin riguros și care favorizează o mai mare libertate de manifestare și de opțiune a individului.
Educația nonformală prezintă mai multe caracteristici:
-          este instituționalizată, dar auxiliară educației școlare (formale), completând-o și dezvoltând-o pe aceasta;
-          realizează o mai largă adecvare la interese, aptitudini, trebuințe psihologice ale educabililor;
-          constituie un mijloc esențial pentru utilizarea benefică a timpului liber.
Cadrul instituționalizat al educației nonformale este reprezentat de ansamblul instituțiilor de cultură: biblioteci, muzee, teatre, cinematografe etc.


EDUCAŢIA INFORMALĂ este constituită din ansamblul influențelor exerciate spontan sau premeditat, intenționat sau neintenționat asupra individului. Ea se manifestă ca expresie a mediului de viață, a ambianței microsociale în care trăiește individul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Etichete

Persoane interesate

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *