Cursuri - FINALITATILE EDUCATIEI

Obiective:

Studiind acest capitol, cursantii vor fi in masura:

• Sa opereze cu diferitele tipuri de finalitati: ideal,scopuri,obiective educationale;
• Sa analizeze relatiile dintre finalitatile educatiei,pe baza schemei derivarii obiectivelor educationale;
• Sa explice functiile obiectivelor educationale;
• Sa examineze obiectivele specifice disciplinei pe care o predau prin prisma taxonomiilor pentru domeniile cognitiv,afectiv si psihomotor;
• Sa prezinte avantajele/limitele demersului de operationalizare a obiectivelor;
• Sa formuleze obiective operationale in baza procedurilor lui Mager si De Landsheere, respectand conditiile de elaborare ale acestora.

Continut:

1.1.Definirea si analiza conceptelor:finalitate,ideal,scop,obiectiv educational

1.2.Taxonomia finalitatilor

1.3.Operationalizarea obiectivelor educationale

Concepte cheie: finalitate, ideal educational,scopuri si obiective educationale, taxonomie pedagogica,operationalizarea obiectivelor

                                                                                                       

1.1.Definirea si analiza conceptelor:finalitate, ideal, scop, obiectiv educational

        A educa inseamna ,,a conduce” o persoana, si dupa cum remarca G.De Landsheere “ actiunea de a conduce si notiunea de nicaieri se exclude reciproc”(Landsheere,G 1979).Educatia este in fapt un sistem de actiuni exercitate in mod constient si sistematic asupra unor persoane in vederea transformarii acestora potrivit unor finalitati, determinate de contextual social-istoric in care se desfasoara educatia. Conceptual de finalitate ( care confera educatiei caracterul teleologic) exprima acea componenta a procesului educational care asigura sensul, orientarea si directiile actiunii instructiv-educative. In functie de gradul de generalitate finalitatile educatiei se exprima prin idealul, scopurile si obiectivele educationale.

     Idealul educational este finalitatea de maxima generalitate, care reflecta modelul sau tipul de personalitate solicitat de conditiile sociale ale unei etape istorice, pe care educatia este chemate sa-l formeze in procesul desfasurarii ei (Nicola,I., 1992). Idealul educational da expresie legaturilor dintre societate si educatie, angajand toate resursele instructiv- formative ale societatii existente la nivel institutional (educatie fornala si neformala) si non-institutional (educatie informala) si orienteaza intreg procesul instructiv-educativ.

In cadrul idealului educational se pot delimita trei dimensiuni (Nicola,I.

, 1992):

• dimensiunea sociala (este in acord cu tendintele de dezvoltare ale unei societati);
• dimensiunea psihologica ( idelul reflecta tipul de personalitate pe care o societate il doreste pentru a corespunde nevoilor ei);
• dimensiunea pedagogica (are in vedere  posibilitatile educatiei de a transpune in practica idealul).

      Reflectand realitatile istorice, specificul de dezvoltare a societatii, dar si perfectionarea continua a educatiei, idealul educational are un caracter istoric si dinamic totodata. Iata cateva exemplificari privind idealul educational de-a lungul vremii:

• in antichitate, in Atena idealul educational urmarea dezvoltarea armonioasa a personalitatii, in plan estetic, moral, fizic si militar (kalokagathia), iar in Sparta viza indeosebi dezvoltarea fizica si militara;

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                              

• in feudalism idealul a cunoscut doua modele distincte: idealul clerical, care concepea personalitatea ca rezultat al insusirii celor sapte arte liberale (gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia si muzica) si idealul cavaleresc, care concepea personalitatea ca rezultat al insusirii celor sapte virtuti cavaleresti ( calaria, manuirea spadei, vanatoarea, inotul, sahul, cantul si recitarea de versuri);
• in Renastere, idealul era formarea unei personalitati cu o cultura enciclopedica (“homo universale”);
• in epoca moderna se inpune idealul personalitatii eficiente intr-o activitate productiva  (pentru faza de industrializare timpurie), idealul personalitatii complexe, multilaterale (pentru faza industrializarii avansate) si idealul personalitatii creatoare (pentru societatea postindustriale);
• idealul educational al scolii romanesti consta in ,,dezvoltarea libera, intrgrala si armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome si creative” (Legea Invatamantului din Romania, 1995, art.3.)

       In esenta, se poate spune ca idealul educational se refera intotdeauna la om, la posibilitatea devenirii lui  in conditiile unei optime infaptuiri a educatiei. Idealul educational se exprima prin scopuri si obiective.

       Scopurile educationale sunt finalitatile care intermediaza legatura dintre idealul si obiectivele educationale, exprimand secvente ale modului de personalitate umana, relizabile in practica instructiv-educativa.

      In timp ce idealul educational este singular, general la nivelul unei epoci, scopurile educationale sunt multiple, concretizand continutul idealului la diferite niveluri ale activitatii educative.

      Scopurile vizeaza intentionalitati educative particulare, specifice, pentru diferite dimensiuni ale educatiei (educatia intelectuala, estetica, morala, etc.), pentru diferite nivele si profile de invatamant, pentru diferite tipuri de scoli. (Ionescu,M., 2000). Formarea culturii generale la tanara generatie, pregatirea pentru profesiune, pregatirea pentru viata de familie, sunt cateva exemple de scopuri educationale.

Unui ideal educational ii corespind mai multe scopuri. In raport cu idealul scolii romanesti, Legea Invatamantului preconizeaza mai multe scopuri, cum ar fi:

• insusirea cunostiintelor stiintifice, a valorilor culturii nationale si universale;

• formarea capacitatilor intelectuale, a disponibilitatilor afective si a abilitatilor practice, prin asimilarea de cunostiinte umaniste, stiintifice, tehnice si estetice;
• asimilarea tehnicilor de munca intelectuala, necesare instruirii si autoinstruirii pe durata intregii vieti;
• educarea in spiritual drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, al demnitatii si al tolerantei, al schimbului liber de opinii;
• cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana si de valorile moral-civice, a respectului pentru natura si mediul inconjurator;
• dezvoltarea armonioasa a individului prin educatie fizica, educatie igienico-sanitara si practicarea sportului;
• profesionalizarea tinerei generatii pentru desfasurarea unor activitati utile, producatoare de bunuri materiale si spirituale.(Legea Invatamantului, 1995, art.4)

      Obiectivele educationale sunt finalitatile care particularizeaza si concretizeaza idealul si scopurile educationale, la nivelul diferitelor forme ale activitatii instructiv-educative sau al diferitelor discipline de invatamant. Obiectivele educationale sunt enunturi care dau expresie intentiei de a determina schimbari la nivelul personalitatii elevului, ca urmare a implicarii sale efective in activitati de predare-invatare (Ionescu,M.,2000). In raport cu idealul sau scopurile, care vizeaza schimbari ample la nivelul personalitatii umane, obiectivele sunt iposteaza concreta, particulara a conceptului de finalitate a educatiei.

       

Obiectivele educationale pot exercita mai multe functii(Potolea, D.,1988):

• Functia de orientare valorica a procesului didactie se refera la faptul ca formularea obiectivelor constituie o optiune catre anumite valori considerate importante, schimbarile preconizate in personalitatea elevilor urmand a fi promovate din perspectiva acestor valori.
• functia de anticipare a rezultatelor scolare determina proiectarea obiectivelor prin indicarea capacitatilor, a performantelor sau rezultatelor dorite la finalul diferetelor secvente de instruire. Pentru aceasta obiectivele se formuleaza astfel incat sa indice in termeni concreti rezultatele asteptate.
• Functia evaluativa arata ca obiectivele constituie reperele, criteriile activitatii de verificare, apreciere si notare a randamentului elevului. Pentru aceasta este necesar ca obiectivele sa fie formulate clar si in termini de achizitii concrete.
• Functie de organizare si reglare a procesului de invatamant se refera la faptul ca obiectivele sunt implicate in proiectarea,realizarea si evaluarea activitatilor de predare-invatare. Modificarea unui obiectiv sau nerealizarea unui propus determina schimbari in componentele activitatii didactice respectiv analize retrospective privind modul de desfasurare al activitatii, pentru a regala activitatea didactica.

      In baza acestor functii complementare, se aprecieaza ca obiectivele sunt extreme de importante in proiectarea si desfasurarea procesului de invatamant, avand o influenta asupra tuturor componentelor acestuia.

     Finalitatile educatiei-ideal, scopuri si obiective, suporta transformari, ceea ce inseamna ca nu sunt prescrise definitiv. Acestea dau expresie unor optiuni valorice mereu in schimbare. Spre exemplu, in mod traditional obiectivele erau centrate pe asimilarea  de cunostiinte, insa cerintele lumii contemporane au impus o noua ierarhie a obiectivelor, care sa vizeze in primul formarea unor atitudini si capacitati intelectuale, apoi dobandirea de priceperi si deprinderi, si abia apoi asimilarea de cnostiinte (Vaideanu,G.,1988).

      Intre finalitatile educatiei exista stranse interdependente. Astfel, idealul determina scopurile si obiectivele educationale, iar acestea concretizeaza la diferite nivele cerintele generale ale idealului. Finalitatile au o pozitie cheie in orice sistem educational, deoarece in functie de aceasta se organizeaza sistemul de invatamant, se structureaza continutul invatamantului,se selecteaza strategiile educationale,etc. De altfel, restructurarile la nivelul finalitatilor educatiei antreneaza majoritatea reformelor invatamantului in ultimele decenii.

1.2.Taxonomia finalitatilor

       Taxonomia finalitatilor reprezinta o modalitate de clasificare sistematica, de ordonare ierarhica a obiectivelor educationale. In subcapitolul precedent s-a subliniat faptul ca obiectivele reprezinta finalitatile microstructurale, valabile la nivelul procesului de invatamant, in timp ce idealul si scopurile educationale reprezinta finalitatile macrostructurale, valabile la nivelul intregului sistem de invatamant. Trecerea progresiva de la nivelul finalitatilor macrostructurale spre cele de la nivel micro se realizeaza prin intermediul derivarii obiectivelor educationale (vezi fig 1.1).

      Finalitatile microstructurale, adica obiectivele, sunt structurate in raport cu mai nulte criterii. Astfel, dupa gradul de generalitate, obiectivele pot fi ierarhizate in modul urmator:

·         obiective generale ale procesului de invatamant – au in vedere telurile care orienteaza activitatea tuturor cadrelor didactice pe toata perioada scolarizarii (de exemplu, dezvoltarea gandirii, a creativitatii, etc.);

·         obiective de generalitate medie – vizeaza telurile unor nivele, forme, discipline de invatamant, relizabile prin actiunea tuturor educatorilor care actioneaza in compartimentul respectiv al sistemului ( de exemplu, formarea profesorilor este un obiectiv al institutiilor de invatamant superior cu profil pedagogic);

·         obiective operationale- reprezinta telurile concrete ale fiecarei activitati didactice( lectie, curs, seminar, activitate de laborator, etc.) sub forma actiunilor pe care trebuie sa le realizeze elevul/studentul sub conducerea profesorului (de exemplu, elevii sa redacteze o compunere de tip reportaj pe o tema la alegere).

      Este important de retinut ca daca in elaborarea obiectivelor se porneste de la cele generale, pentru realizarea lor se porneste de la cele operationale.

       Dupa tipul de activitate solicitat, se poate vorbi de:

• obiective informative- vizeaza cunoasterea ( achizitionarea cunostiintelor intr-un anumit domeniu);
• obiective formative- au in vedere formarea unor capacitate sau deprinderi.

       Dupa domeniul la care se refera, obiectivele se clesifica astfel:

• obiective cognitive- se refera la asimilarea de cunostiinte, la formarea de capacitate intelectuale;
• obiective affective- vizeaza formarea convingerilor, sentimentelor, atitudinilor;
• obiective psihomotorii- se refera la operatii manuale, la formarea de conduite motrice, practice.

Din perspectiva curriculara se pot distinge:

• Obiective ale ciclurilor de invatamant- se refera la finalitatile invatamantului prescolar si primar, la obiectivele invatamantului secundar inferior si la obiectivele invatamantului secundar superior (liceul);
• Obiectivele cadru- se refera la formarea unor capacitate si atitudini specifice unei discipline de invatamant, realizabile de-a lungul mai multor ani de stidiu( de exemplu:”dezvoltarea capacitatilor de a recepta si de a produce texte scrise si orale de diverse tipuri”,este un obiectiv-cadru urmarit in predarea Limbi si literaturii romane in liceu);
• Obiectivele de referinta-specifica rezultatele asteptate ale invatarii si urmaresc progresia in achizitia de cunostiinte si de competente de la un an de studiu la altul(de exemplu: “la sfarsitul clasei a IX-a elevul va fi capabil sa exprima oral sau in scris reactiile proprii la receptarea

                      textelor literare”).

       Cea mai cunoscuta taxonomie este cea elaborata de B. Bloom si colaboratorii sai (1968), care acopera obiectivele din domeniul cognitive. Pentru domeniul afectiv, s-a impus taxonomia obiectivelor afective, eloborata de Krathwohl, iar pentru domeniul psiho-motor, mai reprezentativa este taxonomia lui Simpson(vezi tabelul 1.1):

	6.Evaluare
5.Reactie complexa	5.Sinteza	5.Caracterizare
4.Automatism	4.Analiza	4.Organizare
3.Reactie dirijata	3.Aplicare	3.Valorizare
2.Dispozitie	2.Comprehensiune	2.Reactie
1.Percepere	1.Cunoasterea	1.Receptare
Domeniul psihomotor (Simpson)	Domeniul cognitiv (Bloom)	Domeniul afectiv (Krathwohl)

Tabelul 1.1. Modelul taxonomic al obiectivelor educationale

    Se poate observa ca pentru fiecare domeniu (cognitiv,afectiv, psihomotor) se delimiteaza in mod progresiv etape cu diferite grade de complexitate pentru cei implicati in actul invatarii.

A.    Pentru domeniul cognitiv criteriul principal de organizare il constituie ordonarea obiectivelor de la simplu la complex, dupa cum urmeaza:

·         Cunoasterea- vizeaza asimilarea terminologiei, datelor factuale, definitiilor, principiilor, teoriilor. Este pusa in evidenta prin operatii de redare, reproducere, recunoastere.

·         Comprehensiunea- presupune transpunere, reformulare, intelegere, rezumarea unei comunicari, interpretare, extrapolare, sub forma evidentierii consecintelor,etc.

·         Aplicarea- vizeaza utilizarea cunostintelor pentru a rezolva situatii noi.

·         Analiza- semnifica descompunerea unui material in partile sale componente, relevarea relatiilor dintre aceste parti,etc.

·         Sinteza- echivaleaza cu capacitatile de ordin creative, materializate in producerea unei lucrari personale(compunere), in elaborarea unui plan de actiune, etc.

·         Evaluarea- implica formularea judecatilor de valoare in legatura cu o anumita problema, pe criterii de coerenta,rigoare,eficienta.

B.     Domeniul afectiv adopta drept criteriu de clasificare interiorizarea unei norme sau valori. Etapele fundamentale sunt:

·         Receptarea- presupune constientizarea de catre elev a prezentei unor valori, norme, exigente si acordarea atentiei.

·         Reactia- presupune raspunsul voluntar la aceste valori(elevul le cauta si simte satisfactie in raport cu ele).

·         Valorizarea- implica pretuirea si preferinta elevului pentru valori, acceptarea acestora.

·         Organizarea- se refera la ierarhizarea valorilor in sistem si stabilirea valorilor domonante.

·         Caracterizarea- sistemul de valori constituit exprima personalitatea elevului.

C.     Domeniul psihomotor utilizeaza ca principiu ierarhic de ordonare gradul de stapanire ale unei deprinderi  pentru a indeplini o activitate motorie:

·         Perceperea- este actul preparator pentru o deprindere motorie si se bazeaza pe stimulare si descifrare senzoriala.

·         Dispozitia- se refera la starea de pregatire pentru a efectua un act motor (cunoasterea ordinii operatiilor, a instrumentelor necesare).

·         Reactia dirijata- are in vedere componentele din care se constituie o deprindere.

·         Automatismul- reprezinta deprinderea finalizata.

·         Reactia complexa-implica deprinderile eficiente, in contexte diferite.

      Taxonomia obiectivelor este deosebit de utila pentru cadrele didactice, deoarece ofera un sistem unitar, concis de influentare a elevului/studentului si repere obiective in actiunea de proiectare a obiectivelor si de evaluare a rezultatelor. Raportarea la taxonomia obiectivelor imbogateste posibilitatile de control ale procesului didactic si indeamna la o actiune didactica dirijata si controlabila(Ionescu,M.,200). Profesorii au nevoie de initierea in acest domeniu si de un exercitiu permanent al conceperii activitatii lor din perspective unor finalitati clare si coerente articulate

1.3. Operationalizarea obiectivelor educationale

      Operationalizarea obiectivelor educationale este un demers pedagogic, care presupune doua actiuni complementare:

• Trecerea progresiva de la nivelul idealului, scopurilor si obiectivelor generale le formularea obiectivelor operationale(aceasta activitate se mai numeste si derivare);
• Specificarea criteriilor sau indicatorilor pe baza carora un obiectiv devine operational.

        Operationalizarea obiectivelor presupune valorificarea modelelor taxonomice evocate in sectiunea anterioara.De exemplu,pentru a formula  obiective profesorul trebuie sa consulte mai intai obictivele cadru si de referinta ale displinei pe care o preda.De asemenea,profesorul trebuie sa distinga continutul tipului de objective urmarite,ca si nivelul vizat a fi atins de elevi/studenti. 

      Obiectivele operationale exprima finalitatile unei activitati didactice,sub forma comportamentelor direct observabile si masurabile la elevi.Demersul de operationalizare a obiectivelor uneste intentia profesorului cu actiunea elevului.

      In literatura de specialitate s-au impus mai multe proceduri de operationalizare,care sunt de fapt algoritmi in elaborarea obiectivelor.Cele mai raspandite sunt cele ale lei R.F.Mager si G. De Landsheere pe care le prezentam in cele ce urmeaza:

    

Procedura de operationalizare a lui R.F.Mager presupune parcurgerea a trei etape in elaborarea unui obiectiv operational:

1.      Specificarea comportamentului final,a rezultatului care se asteapta de la elev la finalul activitatii,luand ca referinta categoriile taxonomice formulele indicatoare de comportamente(vezi tabelul 1.2.)

2.      Precizarea conditiilor in care elevii urmeaza sa demonstreze ca au dobandit performanta preconizata,prin formule verbale ca:,,avand acces la…”, ,,fiind date…”, ,,utilizand…”;etc.

3.      Precizarea criteriilor de evaluare,adica specificarea nivelului la

     care sa se situeze cunostintele,indici de viteza,etc.

Exemplificare:

         1.Comportamentul                              1.Elevii sa localizeze

         2.Conditii                                           2.pe harta

         3.Criterii                                             3.cel putin trei rauri.

             Tabelul 1.2. reda domenii in care se regasesc obiectivele,nivelele pe care le presupun aceste domenii,precum si cateva exemple pentru fiecare dintre  acestea.

Domeniul psiho-motor	Domeniul cognitiv	Domeniul afectiv
1.Percepere sa observe,sa analizeze,sa recunoasca,etc.	1.Cunoastere sa defineasca,sa identifice,sa enumere,etc.	1.Receptare sa asculte,sa aleaga,sa separe,etc.
2.Dispozitie Sa doresca,sa insiste,etc.	2.Comprehensiune Sa explice,sa distinga,sa rezume,etc.	2.Reactie,raspuns sa discute,sa practice,sa joace,etc.
3.Reactie dirijata Sa aplice,sa raspunda,etc.	3.Aplicare Sa foloseasca,sa demonstreze,etc.	3.Valorizare sa accepte,sa nege,sa dezbata,etc.
4.Automatism Sa execute corect	4.Analiza Sa observe,sa ilustreze,sa deduca,etc.	4.Organizare sa discute,sa formuleze,sa compare,etc.
5.Reactie complexa Sa execute corect,fara efort	5.Sinteza Sa compuna,sa rezume,sa relateze,etc.	5.Caracterizare sa schimbe,sa aprecieze critic,sa rezolve,etc.
	6.Evaluare Sa argumenteze,sa decida,etc.

Tabelul 1.2. Integrarea domeniilor pentru operationalizarea obiectivelor(dupa De Landsheere G. si V.,1979)

     

        

Procedura de operationalizare a lei G. De Landsheere cuprinde cinci etape in formularea unui obiectiv operational,corespunzatoare celor cinci intrebari de mai jos:

1.      Cine va produce comportamentul dorit?

2.      Ce comportament observabil va dovedi ca obiectivul e atins?

3.      Care va fi produsul acestui comportamentul?

4.      In ce conditii trebuie sa aiba loc comportamentul?

5.      Pe temeiul caror criterii ajungem la concluzia ca produsul e satiafacator?

         Exemplificare:

                            1.Subiectul                                              1.Elevul

                            2.Comportamentul                                  2.sa construiasca

                            3.Performanta                                         3.un aparat de radio

                            4.Conditii                                                4.alegand piesele                                                                                                                                                         

                                                                                              dupa o schema

                           5. Criterii                                                 5.iar aparatul sa

                                                                      receptioneze cel putin cinci posturi.

        

         In elaborarea obiectivelor operationale trebuie respectate mai multe cerinte:

·         Orice obiectiv sa se refere la activitatea de invatare a elevilor si nu la activitatea profesorului;

·         Obiectul sa descrie comportamente observabile la elevi;

·         Obiectivul sa fie formulat in termeni expliciti care sa vizeze o singura operatie sau actiune;

·         Obiectivele sa fie variate,depasind nivelul simplei reproduceri de informatii;

·         Sa exprime operatia logica sau abilitatea mentala activata si nu informatia sau problema;

·         Sa se evite numarul exagerat de objective operational pentru o lectie.

         Specialistii domeniului atrag atentia profesorilor asupra confuziilor realizate in contextul elaborarii obiectivelor operationale.Iata cateva dintre acestea:confuzia dintre obiectivele concrete si continutul instruirii(subiectul lectiei) sau confuzia dintre obiectivele concrete si activitatea profesorului. 

         Valoarea obiectivelor operationale decurge din functiile pe care acestea le indeplinesc.Demersul de operationalizare a obiectivelor prezinta si anumite limite.O prima limita e impusa de caracteristicile disciplinei predate.

         Obiectivele care au in vedere convingerile,atitudinile,sentimentele nu pot fi operationalizate.La fel se intampla in cazul dezvoltarii creativitatii.Dificultatile operationalizarii unor asemenea obiective nu anuleaza efortul profesorilor de ale identifica si de a le preciza cat mai bine pentru a urmari realizarea lor in cadrul demersurilor instructiv-educative.