Scopul unităţii de curs: asimilarea
cunoştinţelor cu privire la proiectarea didatică şi aspectele sale practice;
Obiective operaţionale:
-
să stabilească locul proiectării didactice în ansamblul
activităţii profesorului;
-
să clasifice conceptele cu care se operează în domeniul
proiectorii didactice;
-
să stabilească relaţii
între diferitele niveluri ale proiectării didactice
-
să prezinte modele de proiectare didactică;
-
să argumenteze necesitatea proiectării în desfăşurarea
desciplinelor pentru care se pregătesc.
Cuvinte
cheie: proiectare didactică, proiectare globală, proiectare eşalonată, proiectare
anuală, proiectare semestrială, proiectare pe unităţi de învăţare, proiectarea
lecţiei,momente, evenimente ale instruirii.
Conţinuturi fundamentale:
1.Proiectarea
pedagogică – activitate de anticipare şi de pregătire a activităţii didactice
2.
Algoritmul proiectării didactice
3.
Niveluri ale proiectării didactice
1.Proiectarea pedagogică
– activitate de anticipare şi de pregătire a activităţii didactice
Conform
Dicţionarului de termeni pedagogici, proiectarea
pedagogică se defineşte ca activitate de structurare a acţiunilor şi
operaţiilor care asigură funcţionalitatea sistemului şi a procesului de
învăţământ la nivel general, specific/intermediar şi concret/operaţional
conform finalităţilor elaborate în termeni de politică a educaţiei.
„Proiectarea
este o condiţie a reuşitei activităţilor didactice. Introducerea noului concept de curriculum a permis reconsiderarea
manierelor de înţelegere a procesului de învăţământ, ca activitate programată
şi controlată.
Proiectarea
este definită ca ansamblu de procese şi
operaţii de anticipare a activităţilor instructiv-educative.
Ea presupune o stare de pregătire optimă a activităţii, încât aceasta să pună
în valoare întregul potenţial creativ al profesorului respectiv, fără a-i
solicita acestuia copierea unor modele didactice preexistente. Din acest punct de vedere principalele
concepţii privitoare la proiectare sunt:
-
concepţia
creativă: activitatea de proiectare
este o permanentă creaţie elaborată pe baza unor microdecizii;
-
concepţia
normativă: presupune maximum de rigurozitate încă din proiectare,
considerându-se ca proiectarea iniţială şi o singură decizie sunt suficiente pentru o activitate educaţională
eficientă.
În legătură cu proiectarea
didactică, literatura de specialitate a acreditat şi termenul de design
instrucţional („design al instruirii”) prin care se înţelege actul de
anticipare, de prefigurare a demersului didactic în scopul de a asigura o
desfăşurare eficientă a procesului de învăţământ. Importanţa design-ului
instrucţional pentru optimizarea activităţii de predare- învăţare –evaluare
este susţinută şi argumentată în mod convingător de R. Gagné şi L Briggs:
„învăţarea trebuie să fie planificată şi nu întâmplătoare, astfel încât fiecare
persoană să ajungă cât mai aproape de obiectivele folosirii optime a talentelor
sale, să trăiască o existenţă plenară şi să se integreze în mediul fizic şi
social. Evident, acesta nu înseamnă că planificarea instruirii va avea ca efect
formarea unor indivizi cât mai asemănători. Dimpotrivă, se va obţine o mai mare diversitate.Instruirea planificată îşi
propune să-l ajute pe fiecare individ să se dezvolte cât mai mult în propriile
sale direcţii.” (Gagné, Briggs, 1977, p 12)
Sorin Cristea (1996)
distinge modelul modern sau curricular al proiectării pedagogice de vechiul
model, tradiţional sau didacticist şi sugerează o analiză comparativă, în
funcţie de următoarele aspecte:
-
este
centrat pe conţinuturi, îndeosebi pe acţiuni specifice procesului de predare;
-
conţinuturile
îşi subordonează obiectivele, metodologia şi evaluarea didactică într-o logică
a „învăţământului informativ”;
-
relaţiile
dintre elementele activităţii didactice sunt întâmplătoare, disparate,
nediferenţiate şi nedefinite pedagogic, stabilindu-se mai ales sub presiunea
conţinutului şi sarcinilor de predare;
-
întreţine
dezechilibre în formarea formatorilor – iniţială şi continuă- între pregătirea
de specialitate (predominantă şi adesea monodisciplinară) şi pregătirea
psihopedagogică.
Modelul curricular al
proiectării pedagogice:
-
este
centrat pe obiective şi propune acţiuni specifice procesului complex de
predare-învăţare-evaluare;
-
punctul
de plecare îl constituie obiectivele stabilite pentru elev în spiritul unui
învăţământ formativ, bazat pe valorificarea potenţialului de (auto)instruire –
(auto)educaţie al fiecărui elev/student;
-
între
toate elementele activităţii didactice (obiective, conţinut, metodologie,
evaluare) se stabilesc raporturi de interdependenţă, determinate de rolul
centrat al obiectivelor pedagogice;
-
asigură
echilibrul dintre pregătirea de specialitate a formatorilor (concepută
interdisciplinar, cu o disciplină „principală” şi cel puţin una „secundară”) şi
pregătirea psihopedagogică.
Condiţiile iniţiale ale
proiectării sunt:
-
Complexitatea: trebuie să cuprindă toate componentele
activităţii educaţionale (procesual);
-
Continuitatea (permanentă);
-
Cadrele de referinţă:
·
activitatea
didactică anterioară;
·
situaţia
prezentă;
·
eventuale
predicţii
Conţinutul
proiectării include un algoritm
aproximativ, (după Romiţă Iucu, Instruirea şcolară)
1.
Precizarea intenţiilor urmărite:
- identificarea scopurilor;
- identificarea
obiectivelor generale;
2.
Cunoaşterea resurselor şi a condiţiilor concrete de
desfăşurare a procesului instructiv-educativ:
-
disponbilităţile psihologice de învăţare ale
elevilor/studenţilor,
-
starea de pregătire a elevilor/studenţilor;
-
specificul particularităţilor de vârstă ale elevilor
/studenţilor;
3. Organizarea conţinutului procesului de
instruire şi educaţie
4.
Definirea obiectivelor operaţionale:
- enunţarea comportamentelor
observabile, a performanţelor minim acceptate, pe care trebuie să le probeze
elevii, studenţii la finele activităţii;
5.
Stabilirea activităţii de instruire- învăţare:
- include o serie de decizii educaţionale
cu privire la :
·
tipurile de învăţare
·
modalităţile
de lucru:
§ expozitiv;
§ dialogat;
§ activitate individuală;
·
metode
şi procedee
·
mijloace
de învăţământ
6. Stabilirea modalităţilor de evaluare:
·
Formativă
·
Sumativă
·
Predictivă
Prezentat mai amănunţit, acest algoritm al proiectării corelează patru
întrebări esenţiale:
¨ Ce voi face ?
¨ Cu ce voi face ?
¨ Cum voi face ?
¨ Cum voi şti dacă ceea ce trebuia făcut a
fost făcut ?
Cele câteva răspunsuri vor contura etapele
proiectării didactice.
Prima etapă se referă la operaţia de stabilire a obiectivelor educaţionale ale
lecţiei. Precizarea
corectă a obiectivelor reprezintă condiţia fundamentală a proiectării corecte
a activităţii. Este obligatoriu ca obiectivul educaţional să
vizeze delimitarea unei conduite sau achiziţii educative, care să fie redată în
termeni de comportamente identificabile, vizibile, concrete.
Profesorul trebuie să ţină cont de o serie
de condiţii în elaborarea obiectivelor operaţionale (L.Vlăsceanu, Proiectarea
pedagogică-în curs de pedagogie, Bucureşti, 1988, p257):
a. un obiectiv nu descrie activitatea
profesorului, ci schimbarea care se aşteaptă să se producă în urma instruirii
elevului;
b.
obiectivul trebuie formulat în termeni comportamentali expliciţi, prin
utilizarea unor «verbe de acţiune » ;
c.fiecare obiectiv concret trebuie să
vizeze o operaţie singulară, pentru a facilita măsurarea şi evaluarea, şi nu o
asociaţie sau o multitudine de operaţii, mai mult sau mai puţin distincte;
d. un obiectiv va fi elaborat şi exprimat
în cât mai puţine cuvinte, pentru a uşura referirea la conţinutul său specific;
e. obiectivele să fie integrate şi derivabile
logic, pentru a fi asociate construcţiei logice a conţinutului informaţional şi
a situaţiilor instructive.
După R. Gagné – scopul unui curs trebuie să aibă în vedere ceea ce va şti
elevul după lecţie şi nu ceea ce face în timpul ei.
Pentru delimitarea unui obiectiv se trece succesiv prin trei
paşi descrişi de Mager:
-identificarea performanţei finale
pe care instruirea încearcă să o realizeze
-descrierea condiţiei esenţiale în
care ar trebui să se producă respectivul comportament şi
-descrierea nivelului de
perfecţionare a performanţei (C Cucoş,
Pedagogie, 2003, p. 316)
Etapa a doua a proiectării vizează stabilirea resurselor educaţionale, ce se constituie din operaţii de delimitare a
conţinutului învăţării (informaţii, abilităţi, atitudini, valori), a resurselor
psihologice (capacităţi de învăţare, motivaţie) şi a resurselor materiale, care
condiţionează buna desfăşurare a procesului (spaţiu, timp, mijloace materiale).
-
resurse
materiale – manuale, texte auxiliare (culegeri, antologii, enciclopedii,
tabele, planşe, hărţi, etc.), materiale didactice, mijloace audiovideo, locul
de desfăţurare etc.
-
resursele
umane- elevul cu personalitatea sa, motivaţia, capacităţile de învăţare şi
exprimare, profesorul cu experienţa sa, influenţele comunităţii ;
-
resurse
procedurale – forma de organizare a clasei, modalităţi (metode) de organizare a
activităţii, metode de învăţare, metode de predare şi alocarea de timp.
Conţinutul trebuie să realizeze un
echilibru înre componentele informative şi cele formative. Un profesor trebuie
să-l înveţe pe elev exact ceea ce poate
elevul şi are realmente nevoie.
A treia etapă a
proiectării se referă la stabilirea strategiilor didactice optime, adică a unor
sisteme coerente de forme, metode, materiale şi mijloace educaţionale, pe baza
cărora să se atingă obiectivele activităţii didactice.Strategia selectării
celor ”Trei
M » (Metode, Materiale, Mijloace) trebuie centrată pe îmbinare
şi dozaj, pe adecvare şi eficienţă.
A patra etapă a
proiectării didactice vizează stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor
învăţării. Proiectul didactic este bine format dacă stabileşte de la început o
procedură de evaluare a nivelului de realizare a obiectivelor propuse.
Evaluarea trebuie să vizeze raportul dintre rezultatele obţinute şi rezultatele scontate
(obiectivele).
3. Niveluri ale proiectării didactice
Conform Ghidului metodologic pentru
aplicarea programelor şcolare ,
2002 :
PROIECTAREA DENERSULUI DIDACTIC este acea
activitate desfăşurată de învăţător/profesor care constă în anticiparea
etapelor şi a acţiunilor concrete de realizare a predării. Proiectarea
demersului didactiv presupune:
-
lectura atentă a programei
-
planificarea calendaristică
-
proiectarea secvenţială (a unităţilor de învăţare sau a
lecţiilor)
O unitate de învăţare reprezintă o
structură didactică deschisă şi flexibilă, care are următoarele caracteristici:
-
determină formarea la elevi a unui comportament
specific, generat prin integrarea unor obiective de referinţă/competenţe
specifice;
-
este unitară din punct de vedere tematic;
-
se desfăşoară în mod sistematic şi continuu pe o
perioadă de timp;
-
se finalizează prin evaluare.
Noul
Curriculum naţional accentuează faptul că documentele de proiectare didactică
sunt documente administrative care asociază într-un mod personalizat elementele
programei –obiective de referinţă /competenţe specifice, conţinuturi,
activităţi de învăţare – cu alocarea de resurse (metodologice, temporale şi
materiale) considerată optimă de către profesor pe parcursul unui an şcolar.
În
acest sens, programa şcolară – element central în realizarea proiectării
didactice – nu este privită ca “tabla de
materii” a manualului sau ca un element de îngrădire pentru profesor. Ea
reprezintă un document reglator în sensul că stabileşte obiective, adică
ţintele ce urmează atinse prin intermediul activităţii didactice. Programele
claselor I- IX se citesc pe oriziontală
în succesiunea următoare:
Obiectiv Obiective de Conţinuturi Activităţi de învăţare
cadru referinţă
În
programa şcolară, fiecărui obiectiv îi sunt asociate obiective de referinţă.
Atingerea obiectivelor dereferinţă se realizează cu ajutorul conţinuturilor ,
care se regăsesc în ultima parte a programei. Profesorul poate opta pentru
folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin programă sau propune alte
activităţi adecvate condiţiilor concrete din clasă (exemplele din programă au
caracter orientativ, de sugestii, şi nu implică obligativitatea utilizării
numai a acestora în procesul didactic).
Programele claselor a-X-a – a XII-a , care
în perspectivă vor constitui liceul, confprm Legii învăţământului, permit o
lectură liniară mai simplă, datorită asocierăă dintre competenţele specifice şi
conţinuturi.
Planificarea calendaristică
În contextul noului
curriculum, planificarea calendaristică este un document administrativ care
asociază elemente ale programei (obiective de referinţă şi conţinuturi,
respectiv competenţe specifice şi conţinuturi) cu alocarea de timp considerată
optimă de către profesor pe parcursul unui an şcolar.
În elaborarea
planificărilor, recomandăm parcurgerea următoarelor etape:
1Realizarea asocierilor dintre
obiectivele de referinţă şi conţinuturi, respectiv dintre competenţele
specifice şi conţinuturi;
1Împărţirea pe unităţi de
învăţare
2.Stabilirea succesiunii de
parcurgere a unităţilor de învăţare;
3Alocarea timpului considerat
necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu obiectivele de
referinţă/competenţele specifice şi conţinuturile vizate. Planificările pot fi
întocmite plecând de la următoarea rubricaţie:
Şcoala:…….
Profesor……………
Disciplina……….. Clasa/Nr.
de ore pe săptămană/Anul…..
Planificarea
calendaristică (orientativă)
|
Unităţi de
învăţare
|
Obiective de referinţă
Competenţe specifice
|
Conţinuturi
|
Nr de ore
alocate
|
săptămâna
|
Observaţii
|
|
|
|
|
|
|
|
¡ În acest tabel:
¡ Unităţile de învăţare se indică prin titluri (teme) stabilite de către profesor;
¡ în rubrica Obiective de referinţă/Competenţe specifice se trec numerele de
ordine ale obiectivelor de referinţă/competenţelor specifice din programa
şcolară;
¡ Conţinuturile
selectate sunt cele extrase din lista de conţinuturi a programei,
¡ Numărul de ore alocate se stabileşte de către profesor, în funcţie de experienţa sa şi de nivelul
de achiziţii ale elevilor clasei.
Întregul cuprins al
planificării are valoare orientativă, eventualele modificări determinate de
aplicarea efectivă la clasă putând fi consemnate în rubrica Observaţii.
O planificare anuală corect
întocmită trebuie să acopere integral programa şcolară la nivel de obiective de
referinţă /competenţe specifice şi conţinuturil
Proiectarea unei unităţi de învăţare
Elementul generator al
planificării calendaristice este unitatea de învăţare.
Proiectul unei unităţi de
învăţare poate fi întocmit pornind de la următoarea rubricaţie:
Şcoala: Clasa / Nr de ore
săpt…………
Disciplina:
Săptămâna /Anul……………
Proiectarea unităţii de învăţare
Unitatea de învăţare……………….
Nr. ore alocate……………………
|
Conţinutul
(detalieri)
|
Obiective de referinţă/
Competenţe specifice
|
Activităţi de
învăţare
|
Resurse
|
Evaluare
|
|
|
|
|
|
|
Pentru acest tabel:
¡ în rubrica referitoare la conţinuturi apar
inclusiv detalieri de conţinut necesare în explicitarea anumitor parcursuri,
respectiv în cuplarea lor la baza proprie de cunoaştere a elevilor;
¡ în rubrica Obiective de
referinţă/Competenţe specifice se trec numerele obiectivelor de referinţă
/competenţele specifice din programa şcolară, vizate;
¡ activitatea de învăţare pot fi cele din
programa şcolară, completate, modificate sau chiar înlocuite cu altele, pe care
profesorul le consideră adecvate pentru atingerea obiectivelor propuse;
¡ rubrica resurse cuprinde specificări de
timp, loc, forme de organizare a clasei etc;
¡ În rubrica evaluare se menţionează
instrumentele aplicate la clasă.
Sau un alt model-
|
OR/
CS
|
Capito
lul.
Tema
|
Sub-
capitolul.
Subtema
|
Resurse
|
Evaluare
|
Observaţii
|
|||
|
Me
tode
|
Mijloace
de învăţământ
|
Forme
de
organizare a
activităţii elevilor
|
Timp
|
|||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Deşi denumirea şi alocarea de timp pentru unităţile de învăţare se
stabilesc la începutul anului şcolar prin planificare, este recomandabil ca
proiectele unităţilor de învăţare să se completeze ritmic pe parcursul anului,
având în avans un interval de timp optim pentru ca acestea să reflecte cât mai
bine realitatea.
În completarea rubricaţiei, se urmăreşte corelarea elementelor celor
cinci coloane. Practic, pe baza indicaţiilor din planificare(obiective de
referinţă/competenţe specifice şi conţinuturi) fac detalieri pe orizontală,
ordonând activităţile în succesiunea derulării, raportându-le la câte un
obiectiv de referinţă/competenţe specifice şi specificând resursele necesare
bunei desfăşurări a procesului didactic.
Conceptul de unitate de învăţare are rolul să materializeze conceptul de
demers didactic personalizat, flexibilizând proiectarea didactică şi definind
în acest sens, pentru practica didactică, premise mai bine fundamentate din
punct de vedere pedagogic.
Proiectarea unităţii de învăţare – ca şi a lecţiei – începe prin
parcurgerea schemei următoare, care precizează elementele procesului didactic
într-o succesiune logică, în vederea atingerii obiectivelor de
referinţă/competenţe specifice. Elementele procesului sunt aceleaşi, oricare ar fi unitatea de învăţare.
|
În ce scop voi face?
|
Ce voi face?
|
Cu ce voi face?
|
Cum voi face?
|
Cât s-a realizat?
|
Identificarea Selectarea Analiza Dezerminarea Stabilirea
obiectivelor / conţinuturilor resurselor activităţilor de instrumente
competenţelor
învăţare de
evaluare
Identificarea unei unităţi
de învăţare se face prin tema acesteia. Stabilirea temei de către profesor pe
baza lecturii programei, utilizând surse diverse, este primul pas în
identificarea unităţilor de învăţare în care va fi înpărţită materia anului
şcolar, respectiv, în organizarea unui demers didactic personalizat. Temele
sunt enunţuri complexe legate de analiza scopurilor învăţării, formulări fie
originale, fie preluate din lista de conţinuturi a programei, sau din manual,
formulări care reflectă din partea profesorului o înţelegere profundă a scopurilor
activităţii sale, talent pedagogic, inspiraţie, crealtivitate.
Activităţile de învăţare se construiesc pe baza corelării dintre obiectivele de
referinţă/competenţele specifice şi conţinuturile prevăzute în programă.
Activităţile de învăţare presupun orientarea către un scop, redat prin tema
activităţii; în momentul propunerii lor spre rezolvare elevilor, acestea vor fi
transpuse într-o anumită formă de comunicare inteligibilă nicelului de varstă.
În proiectul unităţii de învăţare,
profesorul va alătura fiecărei activităţi de învăţare acele resurse pe care le
consideră necesare pentru conceperea strategiei şi realizarea demersului
didactic.
Resursele cuprind
acele elemente care asigură cadrul necesar pentru buna desfăşurare a
activităţilor de învăţare. Astfel, în funcţie de propria viziune, profesorul va
menţiona în această rubrică forme de organizare a clasei (tipuri de
interacţiuni ale resurselor umane), mijloace de învăţămânbt, alocarea de timp,
precum şi orice alte elemente pe care le consideră utile în derularea
scenariului didactic.
În condiţiile noului curriculum, lectura
programei şi a manualelor nu mai este în mod obligatoriu liniară. Programa
trebuie parcursă în mod necesarde către toţi, dar ea, ca şi manualele, se
pliază unei citiri personale şi adaptate. asupra conţinuturilor programei
profesorul poate interveni prin regruparea lor sub temele unităţilor de
învăţare pe care le-a stabilit. Asupra unor unităţi sau elemente de conţinut
din manual profesorul poate interveni în diferite moduri – adaptare, înlocuire,
omitere, adăugare sau poate utiliza materiale –suport. “ (conform lucrării Ghid
metodologic, 2002, Ed. Aramis, p. 26)
Proiectarea unei activităţi
didactice înseamnă
cel mai adesea proiectarea lecţiei, datorită ponderii mari pe care o ocupă
lecţia în ansamblul formelor de organizare a activităţii didactice.
Proiectarea
lecţiei
Proiectarea înseamnă acţiunea de anticipare sau prefigurare
a activităţii ce reprezintă conţinutul lecţiei, corelată cu metodele,
procedeele, mijloacele şi secvenţierea în timp a acestei activităţi.
Autorii care s-au ocupat de această problemă au precizat un
algoritm aproximativ al proiectării lecţiei.
Etapa 1.
Profesorul trebuie să consulte planificarea calendaristică pentru a stabili
titlul, locul şi corelaţiile esenţiale ale lecţiei/activităţii.
Etapa 2.
Stabilirea finalităţilor- a
obiectivelor operaţionale sau competenţelor derivate, în funcţie de nivel.
Etapa 3. Analiza resurselor. „Autorii care se referă
la acest indicator au în vedere ce are la dispoziţie proiectantul, pentru
realizarea lecţiei. Resursele pot fi: de conţinut (pe ce informaţie, pe ce
deprinderi se va sprijini: din ce îşi va extrage informaţia); umane (cu ce
elevi lucrează, la ce nivel se află); materiale
(ce spaţiu, ce timp); didactice (ce aparatură, ce mijloace, materiale
didactice, metode specifice sau posibil de adaptat la conţinutul lecţiei, deci
cu care se poate aborda conţinutul în condiţiile date). (idem)
Etapa 4. Elaborarea conţinuturilor.
-Inventarierea
acestor conţinuturi, prin sprijinire pe manual şi programă (ce volum de
informaţie rezultă şi câte dintre ele sunt strict noi pentru elevi);
- plasarea lor într-o structură logică (care vor avea rol de
idei sau noţiuni ancoră; care vor trebui explicate mai pe larg; care mai sumar;
în ce fel se vor înlănţui unele cu altele, potrivit principiului sistematizării
şi continuităţii). (idem)
Etapa 5: Elaborarea strategiilor:
-
modul de îmbinare a celor 3M (metode, mijloace,
materiale didactice) în cadrul lecţiei pe care o pregătim; modul de conlucrare
a celor doi actori ai procesului didactic (educatorul şi educatul) pe tot
parcursul lecţiei; în ce fel să se integreze această conlucrare în suita
evenimentelor instruirii
Pasul
6. Stabilirea şi elaborarea
instrumentelor de evaluare.
În ce priveşte elevul, pot fi prevăzute ca
instrumente de evaluare fie întrebări de sondaj pe tot parcursul lecţiei, fie
teste docimilogice diverse, fie lucrări aplicative, fie rezolvări de probleme,
exerciţii etc. Pentru evaluarea educatorului, la rândul său, instrumentele ce
pot fi proiectate se înscriu în două categorii: indirecte, care coincid cu cele
aferente evaluării elevului, socotind că rezultatele acestuia din urmă
oglindesc şi calitatea activităţii educatorului; directe, constând din:
autoevaluare pe parcursul întregii lecţii; autoanaliză retrospectivă, bazată pe
refacerea mentală rapidă a lecţiei, imediat după terminarea ei.
Încheierea firească a activităţii de
proiectare trebuie să constea din însuşi proiectul lecţiei. El poate avea o
formă mai detaliată sau mai sumară.
(idem)
Orientativ, proiectul unei lecţii are următoarea structură:
Proiect de lecţie
1. Data
2. Obiectul
3. Clasa
4. Tipul
de lecţie
5. Obiectivul
fundamental
6. Desfăşurarea
activităţii:
|
Momentele lecţiei
|
Obiectivele propuse
|
Tehnologia realizării
|
Conexiunea inversă
|
|
|
|
|
|
& Rezumat
Proiectarea este definită ca ansamblu de procese şi operaţii de anticipare
a activităţilor instructiv-educative.
Conţinutul proiectării include un algoritm
aproximativ, după cum urmează;
1.
Precizarea intenţiilor urmărite: identificarea
scopurilor identificarea obiectivelor generale);
2.
Cunoaşterea resurselor şi a condiţiilor concrete de
desfăşurare a procesului instructiv-educativ: disponbilităţile psihologice de
învăţare ale elevilor/studenţilor, starea de pregătire a elevilor/studenţilor;
specificul particularităţilor de vârstă ale elevilor /studenţilor
3. Organizarea conţinutului procesului de
instruire şi educaţie
4.
Definirea obiectivelor operaţionale:
5. Stabilirea activităţii de instruire- învăţare:
tipurile de învăţare ; modalităţile de lucru, metode şi procedee,
mijloace de învăţământ
6. Stabilirea modalităţilor de
evaluare :
Teme de rezolvat:
Alegeţi din programa disciplinei
pe care urmează să o predaţi un capitol şi realizaţi proiectul didactic pentru
o lecţie de predare, apoi pentru o
lecţie de recapitulare şi sistematizare a materiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu